Eul troian

încă o dată n-a venit sfârșitul
și din nou sunt
cocteil de îngheț și caniculă
involuând temeri

țurțurii încep să îmi semene
gravitați nădejdii de mai bine
râvnite căderi
în raiul stalagmită

e iarnă și sfârșitul nu e iarna asta
nici vara viitoare
pentru că suntem în vremea gândului
unde niciodată nu se sfârșește să înceapă

Cardiolirica

inimă, ger la pătrat
cum ai nimerit în mine
neagră și la figurat

anotimp fugar pe față
câinii te vorbesc de bine
iară ochii te învată

repulsezi visări de-o clipă
printre văgăuni de sine
inimă, pui de risipă

Drama giocosa

ce îmi seamănă cu tine
ora, gândul și lumina
tandru, tainic și de bine
când răsai rai peste mine
să îmi prelungești retina

picioare de catifele
peste codrii lui swarovski
cadriluri la sân cu iele
drum și dramă de inele
în giocosa Scaraoțchi

să mă refugiez în lampă
că mă râd aștrii-n crepuscul
minunată, scumpă vampă
mare, grandă și de rampă
pe când eu, mascul minuscul

Gânduri pe gânduri

alunecă gândurile
ca apa râului de munte
peste stane de piatră
și pierdute curg în om
ființa acumulatoare

alunecă, alunecă în el
precum marea
peste propriile valuri
îi cară albia
cruce

Respiră-mă

aici nu e niciodată aici
după cum acum
nu mai este acum

Inspiră !

nu sunt precum aș fi
și anturez aparențe
pentru că așa vrei


Expiră !

Regressus

nu ne mai suferă
hai să fugim
așa
fără grabă

coaste
fragmente de timp
sedimente
ce suntem

zidul plângerii
a ajuns de tot râsul
odată visam
violete

nu ne mai suferă nimeni
cerul și-a întors fața de la noi
măcar că fața lui
nu am vazut-o

dă-mi înapoi
mâna de lut
să mă ascund
să inexist

49

atât de tânără
neființă
mama mea

tărână, ploaie
neputință
ea

vânt, cântec
preot
pace

dor, ramuri
dincolo
dincoace

noroi, petale albe
strigăt
eu

mamă,
speranța
cerul
Dumnezeu



( Mamei mele - Maricica Dobircianu - d. 2006 )

Innuendo

Coral de corali
iubito
cântă
adâncul

tristă înoată marea
în ochii noștri
sirenele
ne psalmodiază
deluviul iubirii

nu a durut
să te pierd
a durut să
să te câștig

primul și
ultimul val

Chiar

chiar,
Dumnezeu ce gândește despre voi,
ăștia care dați în lături de atâta smerenie ?
O supradoză de tâmpism
și ești mai religios ca alții
Cu stoicism vă suportă Sfântul ...

Cum de nu vă înecați cu propriile rugăciuni
și nu anchilozați executând mătănii ?
Cade biserica peste voi,
altare facebook-iste !
Atâta dragoste creștină
pe bani

Nu suport acești pocăiți
acești ortodocși,
catolici ...
Ardeți-i !
Detunați minaretele,
sinagogile,
domul, catedrala neamurilor
Vine Iisus Christos !

Și ce dacă ...nu e prima dată



* te vizează dacă te simți vizat