Luxare aeterna

când mama psalmodia durerile nașterii
vă gelozeați în jurul ei
Lucifer & Mihail
m-a preluat o amărâtă de asistentă
care-și fuma tacit ultima clipă de viață
o nenorocită
de-atunci, îmi ține de urât un complex
permanenta senzație de întârziere
că mi s-a întârziat nașterea
că mi se întârzie moartea
nu știu
natura primordială a lumii mele rămîne, totuși, una bolnavă
din moment ce nu m-am născut într-un câmp cu maci îngândurați
și m-am născut într-un spital
recuibărit în adîncul unei geneze neutre
sar din apocalisa lui Ioan
în apoclipsa mea
cu o telecomandă în mână
dau play luptei dintre
Mihail & Lucifer
imagine cu purici
apoi învăț să merg
să zbor, să cânt, să mint,
să fur, să uit, să mă îndrăgostesc,
să cred, să nu cred, să fac baloane
încă mă bântuie asistenta aia
jur că era îngropată până la gât
în amintirile mele
dar cântă noaptea
e nebună de legat
are timbru morbid
Lucifer & Mihail îi fac backing-vocals
din inerție;
cum poți să te naști
mai bine dormi pe o brazdă de maci proaspăt uciși
și te învelești cu petalele lor sângerii
până prinzi aripi

Spermatozoidul Rege

a fost odată un spermatozoid bătrân
cu gușă dublă și cu nasul cârn
și-ncă mai este; dovadă că îl țin picioarele
s-alerge neobosit ovarele

oricum s-ar zice, nu e genul
care, odată refuzat, să-și strice tenul
și visător e; un visător fără pereche
când face dragoste după ureche

deunăzi, a fost un Cât Pe Ce
dar nu s-a ofuscat și asta e
ramîne mare - marele artist
și-și dă din coadă simplu, trist

ușor-ușor, se adîncește într-un război de liniști nule
cu amazoane călare pe ovule
gladiatori murali în utere arenă
dar el, EL REGE; nu, nu vede că-n loc de coadă i-a crescut o trenă

Epistola către Eramerai

Eramerai
și-acum și-atunci
un înger prăbușit pe două stânci

același Eștinusunt
în joc de-a umbrele pe ziduri
re-amorez de lapte prins de riduri

Săfimamfost
un diavol pe din două dat
sexy-eretic cu sufletul canonizat

Nimenicanoi
când facem dragoste în lumi străine
a mea de-a ta și-a ta de mine

Și-atât

nimic
nimic în schimb
eu și atât

tu nu, nici tu
nici nimeni

cu fiecare
cerul e altul
dar eu sunt eu
și-atât

Scurta poetică

pe de altă parte
mă bucur pentru poezia asta
stăpâna și sluga tuturor
adultera sufletelor
capra literaturii
depozitară a binelui și răului
călău și samaritean milos
apanajul virginilor, inadaptaților
puritanilor, alcoolicilor neanonimi
femeilor posedate de ele însele
bărbaților urâți, singuratici, frustrați
sadomasochiștilor literari
imberbilor și absolvenților de generație
eroilor anonimi care sfârșesc pe frontul propriilor revolte
mâinilor care se înjectează în tocul așteptărilor la pătrat
artimiei vieții
așa e
poezia este eternitatea fără tonalitate
în care intră toți
dar rămâne cine poate