“
Cer pe pamant
curbat peste gandurile mele
sta in loc cerul
si-mi cauta ochii inchisi
am fost orb in intinderea lui
si tratat din inaltul norilor
cum sa-si dezica bolta
si sa-si strecoare vesnicia prin clipa mea?!
Stiu: n-ar fi cer, daca n-as fi pamant!
Gata, Doamne!
Stiu ca mereu ai fost Tu!
“Bine!”, imi zice, “Stai jos!
Ia un mar din pomul vietii si hai sa vorbim!”
Libertatea mea esti tu
Captivitatile mi-au ajuns la destinatie
… niciunde, mai exact.
Cati genunchi a trebuit sa rod, pana sa fiu pe picioarele mele?
Si cate lacrimile sa șirui, ca sa ma spal de mine, vechiul?
Celui vesnic nu-i plac zidirile noastre
gardurile, incadrarile, ingustimile, constrangerile
nu-i plac neoîngerii si nici vip-urile Edenului
Nici fumul, nici aurul.
Are rau de inaltarea firii pamantesti.
Lui, simplu, ii plac oamenii,
cei pe care El i-a creat,
nu cei care s-au creat singuri!
Libertatea mea esti tu! sunt singurele cuvinte pe care mi le-a spus si pe care i le-am spus!
primul tau cadou, aici, pe pamant
a fost mantuirea
dar l-ai ratacit
Dumnezeu a roşit cand ti l-a pus in brate!
erai atat de fragil,
incat mantuirea Lui era sa te ucida.
sarbatorim! Intoarce-te repede, Doamne,
vine tortul
trebuie sa sufli in el suflare de viata…!
