Jurnal escatologic

azi, amintirea despre sfârşitul lumii
e o surpriză romantică,

artă preapocaliptică
vernisată credulilor ..

Dumnezeu se reinventează inutil
în pauze publicitare,

împărţind speranţe latifundiare
muritorilor

omul este măsura tuturor lucrurilor
şi mai puţin a sa ...

Lapsus

nu exişti
pentru că te-am inventat
într-o stare de lapsus
şi n-am reuşit să te trec
dincolo ...

întreb de tine
oriunde mă duc,
dar nimeni nu te cunoaşte;
să te cunosc doar eu
e un sentiment olimpic ...

nu exişti
pentru că eşti
mai puţin pentru alţii,
mai mult pentru mine
şi niciodată amintire ...

Truism

există o poveste, pentru că există
cu un singur om, pentru că e singur
şi o fostă iubire, pentru că e fostă ...

Şi se iubesc

e ca şi cum iubirea noastră
se naşte la sfârşitul lumii
în cerul gol, doar cu o rece astră
sub care tremură nebunii..

Absent

nevoile de nimeni
şi rece de a fi,
mă ţin absent de tine
oricine tu ai fi ...

Îngerom

n-aş fi om
de aş fi înger,
şi-aş zbura în ceruri, poate..
nu pe aripi, ci pe coate ...

aş fi om
şi n-aş fi înger,
altora de-ar fi să fie
să le fac ce-mi fac ei mie ...

dar sunt om
şi-un fel de înger,
neobişnuit să ştie
cum a fost şi cum sa fie ...

Odată, ca niciodată

n-a fost odată, ca niciodată
o iubire ca a nostră ...
poveste cu tu-uri şi eu-uri renăscând
în febrilele nopţi;
cât basm..
nimic nu se compară cu
ceea ce n-a fost ...

Miniatură

încă un om murind
pe-o margine de groapă
cu maluri reci ce nu-l surprind
că unii cad când alţii sapă..

moare în lumea lui
din jumătăţi de bine,
gândind că nu oricui
îi pasă de oricine ...

Respiro

adio - inexistentului doi ..
când iubim prost,
ocupăm inutil un loc
lângă unul din noi

cu bine - falsului împreună
adevărata dragoste
durează o viaţă,
şi nu puţin peste-o lună

salut - fostului noi ..
săptămâna iubirii,
întotdeauna începe cu luni,
nu cu joi ...

Te iubesc

te declar de dragoste ...
e tot ce e
...vise ascunse
reaprind o veche privire
de-a mea ...

cât de departe am ajuns ...
ne iubim unul pe altul
iar eternitatea suferă
după o clipă
ca a noastră ...

mă declari de dragoste ...
e tot ce e
...stări suprapuse surprind
o nouă privire
de-a ta ...


( August '09 - 1 an de la nuntă)

Uitare

hai să uităm
pentru început, îmi propun să te uit pe tine ...

mereu ai fost o fire prea ocupată
aşa că, nu te mai reţin ...

Universul meu

locuiesc cu un univers mai jos ...
spaţiul meu ar avea o jumătate de fereastră închisă spre unii
şi o altă jumătate deschisă spre alţii ..
o repetiţie de umbre l-ar însufleţi,
din când în când,
iar eu ...

cânt cu un ton de univers mai jos ...
glasul meu ar avea o jumătate de sunet
pentru unii
şi o altă jumătate pentru alţii ..
dincolo de partitură,
sacru şi profan,
iar eu ...

privesc cu un univers mai sus ...
neştiind dacă,
râvnind la un altul,
mă socotesc mai presus
sau mai prejos de el ..
doar o mulţime de întrebări se întorc în universul meu,
iar eu ...

Timpurile noastre

ah, timpurile noastre ...!
uneori ne aruncăm în ele ca nebunii, înainte,
alteori, ne retragem în ele ca în adevărate buncăre..
...timpuri de ciocolată şi ceară,
în care amintirea este diluată pană la neîntâmplare ...
timpurile nu se schimbă,
doar noi,
de teama lor ...
şi toţi cronometrăm destinul acesta,
în culisele secundelor iertătoare sau neiertătoare,
în timp ce timpurile noastre cântă
şi curg până la epuizare..
efemere timpuri...
alergate ca nişte iepe sălbatice,
necuprinse de hamul omenesc...
ah, timpurile noastre ...!
câtă risipă, atâta abundenţă ...

Secvenţă

îndrăgostitul - logic
vânează - sociologic
testează - psihologic
iubeşte - cronologic
sărută - ecologic
roşeste - patologic
crează - biologic..
în ritm - ideologic ...

Sfânta sfinţenie

sunt sfânt acum ...
departe de a fi eu însumi..
aş vrea să mai păcătuiesc,
dar voi
aţi făcut o icoană din mine...

trăiesc semi-înnecat
în aşteptările voastre utopice,
rugându-mă vorbe alese ..
artificial;
sfântă sfinţenie ...

sunt sfănt acum,
...ce păcat !

Astenie de probă

mi-e criză de tine..
îmi vine să râd pe spate;
cum ai putut să nu-mi faci una ca asta ?

tu erai la fel de perfectă, cum nimeni nu e,
m-am crezut în tine..
şi ...

în fine, a greşi e omeneşte
aşa că:
te-am iertat pentru niciodată ...

Disonanţă

ca să-ţi aduc aminte că tu m-ai uitat...
revin de unde întotdeuna am plecat...

... ca să te pot părăsi,
ar fi nevoie să te văd zi de zi...

de aceea, urăsc ura cu care nu pot sa te urăsc,
la fel de mult, cât iubesc iubirea cu care pot să te iubesc...

Te regret ...

cu tine, poate,
aş fi fost,
dacă nu-mi recitai defecte pe de rost ...

Supremul esti

între o lume surdă
şi o alta dată la maxim,
Tu eşti vocea ...

între un secol care a depăşit limita vitezei
şi mituri de mai bine,
Tu eşti speranţa ...

între bogăţie lucie
şi saracie putredă,
Tu esti totul ...

între dincolo de mine
şi dincoace de între noi,
Tu esti ...

Pseudo fals

între un trecut negru
un viitor alb
şi un prezent nehotarât,
aleg să nu mai fiu ...

şi ce frumos minţim ...
ar fi păcat sa ne oprească cineva !

Ritual frânt

eşti viaţa ochiului meu stâng
şi moartea ochiului meu drept

imagini neprivite-n tine strâng
şi-aştept ...

esti ca răbdarea mâinii mele stângi
şi nerăbdarea mâinii mele drepte

vis după vis tu reuşeşti să-mi frângi,
femeie nesfârşită-n trepte ...

Uită-mă, uite-mă

lasă-mă, te rog,
mă grăbesc..
de când nu ne mai iubim,
sunt într-o permanentă stare de întârziere ...

câtă ironie,
fug să stau ...
şi asta, cât mai aproape
de cel mai îndepărtat tu ...

uită-mă,
voi fi mereu la o milă de tine,
sau la un zâmbet..
...uite-mă!

Dragoste în stare

dragostea nerostită e ca o mie de tunete mute
captive într-un fulger văduv, necuprins..
joacă a minţii cu forme cunoscute,
de care ţi-ai dori să nu te fi atins ...

păcatul dragostei e plusul de neprihănire
vândut prea scump unor căderi virgine,
dovada stinsă că-n neîmplinire
te împlineşti mult mai presus de tine ...

eternul dragostei e starea dinaintea dimineţii
revendicată în nocturnele postume..
acel atunci când ritmurile morţii şi al vieţii,
vor fi rămas demult pierdute în cutume ...

Nebunul tuturor

într-un punct pe nicio hartă
se năştea, cândva, nebunul
ridicat la rang de artă;
mulţi ca el, ca el niciunul ...

intr-o zi la nicio oră
acuzat a fost nebunul
că sfidează şi ignoră;
mulţi ca el, ca el niciunul ...

la un timp când, deodată,
n-a mai fost nebun nebunul
am fost noi;
mulţi ca el, ca el niciunul ...

Testament

iar ochii, mi-i donez
ultimului zeu care e în stare să vadă;
să vadă în mine un alt eu,
la preţul care, în ochii lui, nicicând nu ar putea să cadă ...

iar amintirle, mi le donez
unor frunze mari.. de nuferi
ca atunci, când vei păşi pe ele,
să nu te-nneci în lacrimi ..şi să suferi ...

iar dragostea, o voi dona aceleiaşi dragoste
... mereu visată
căci de-am iubit puţin ..
poate-am iubit cum alţii niciodată ...

Ars poetica

poeţii sunt marii datornici în cuvinte...
de regulă, se stabilesc în vecinătatea sensului
şi trăiesc, neînţeleşi, din aduceri aminte ...

acrobaţi sintetici, plutesc pe o mare moartă de cuvinte
şi vor, dincolo de gravitaţia necesităţii,
să-şi rupă, din adâncu-i, nebănuitele sorginte ...

poeţii poartă ADN-ul divinităţii literare..
căci, fiind promişi colaterali în versuri,
rimează existenţe şi după ce se moare ...

Delir...

am plecat să te grăbeşti
şi-am venit să nu mai eşti

ai iubit să nu mai fiu
şi-am murit cu mult mai viu

nu te las să mi te cânt
când tu vrei să nu mai sunt

Pauză de fericire

fericirea este pauza dintre două tristeţi,
suferinţa orbă în care iubeşti să te repeţi ...


.. continuarea vitregă a unor vise frânte,
tristeţe copilarească ce pare să te-ncânte ...

Râsu plânsu

nu mă-ntreba de ce plâng...
aflând, ai fi următorul credul !
să râd cu tine,
ţi-e şi mi-e destul ...

nu te surprindă felul meu de-a fi
e, uneori, la fel de ridicol ca un soare de ceară:
...plâng rece-arid,
râd ca o torenţială de vară...

nu te lua după alţii ca să mă cunoşti,
vei rătăci inutil şi - de fiecare dată - după o altă stafie...
să râdem, poate, ca-ntre proşti !
va fi destul mie şi ţie...

Ironie

când nu erai lângă mine
te visam multe dăţi
acum, că eşti,
am uitat cum arăţi ...

Mini - Logos

suntem creaţi din cuvinte...
contemporani în frază,
imperative statuare cu ţinere de minte,
umanizaţi la bază ...

mai mult ca perfect - omul ,cândva
prezentul simplu de acum...
conjugă eternitatea verbului a fi.. altcineva
în cer şi pe pământ.. precum

fiinţe cu prefix de Alfa şi Omega,
surprinse în Amin-uri şi fervoare,
evocă dimensiunile lui Mega..
unde Cuvântul e viaţă cu premeditare...

Refiinţă

de ziua mea
e ziua altcuiva,
de fiecare dată altul ...

în viaţa mea
voi fi un fost-ceva,
cum nimeni altul...

la moartea mea
îmi voi muri pe-altcineva,
oricare altul...

Fructul reoprit

eu sunt doar nopţi
iar tu, o fostă zi
în care, de două ori, au înflorit merii necopţi...
în arşiţe târzii

cum retrăiesc dulcea ruşine
a unui fost gând nud...
muşcând din mine
plăcerea unui gust de crud ...!

sunt simplu trecător...
singurătatea de a fi
cel care a copilărit fermecător
maturităţi de-o zi...

Algoritm

jumătăţi de oameni grăbiţi
aleargă să se întregească...
sunt geneze solidare
cu idealuri simplificate,
miros a pamînt fertil şi cugetă...

fataliste,
calculează râzând ultimele clipe de viaţă ..
şi, sfidând zidul necunoaşterii de dincolo,
îşi mumifică sinele în formă de cheie
sabotând întunericul
unui mormânt închis...

Introspecţie

îmi reorchestrez gândurile
în surdina unui interior care urlă
din omul vechi, noul, s-a hotărât să rupă rândurile
unui eu religios colectiv.. fără turlă

caut un Dumnezeu liber, autentic
nu o icoană făcătoare de minuni în franciză
caut un fel de Prieten..neidentic
interimarilor sanctificaţi în perioade de criză...

readun mâinile-acestea păgâne
într-o împreunare stângace,
mă rog în iertarea de ieri, în puterea de mâine,
căci ştiu...doar războind cu lumea, cu Dumnezeu fac pace...

Acuarelă clasică

femela om este fidelă
ca apa rece în fierbintea acuarelă
...dacă o zi nu-i eşti fidel
te lasă baltă în penel...

Dragoste impară

felul tău de-a-mi fi e un refuz
privitul meu de-a te privi este confuz...
venitul tău de a-mi veni este arar
iubitul meu de-a te iubi este impar...

Autoportret cu mal-praxis

sunt pacientul grav bolnav de sănătate
...internat la fără frecvenţă
mi-au depistat sindromul "logoreelor" multiple
şi-s nominalizat la predemenţă...

am înţeles că înebunesc ...
pe mine însumi.. şi, mai ales, pe alţii
controversatul diagnostic
survine pe fondul consecvenţei în reacţii

am hotărât să tac cu voce şi mai tare,
patologie care înspăimântă ...
sunt - îndeobşte - trauma cronicizată
a celor care ne cuvântă...

Semnificaţii goale

am fost cândva produsul cuvintelor tale
dependent de articulaţia buzelor vii, nepătrunse... obişnuitul furtunilor nelexicale,
şi anatemizatul frazelor ascunse...

ai fost şi eşti rebutul cuvintelor mele
imagine clasată cu buze reci, incluse...
şi-articulată, dincolo de ele,
renaşti, din când în când, în stări induse...

O treime de secol

astăzi sunt liricul cu interior de dom...
ecoul mistic legănat pe verticala timpului autonom
harpă a umbrelor unduite de nevăzutul braţ armonic,
peste treimea unui secol predestinat ironic...

opriţi-vă, înnaintări nefaste !
redaţi copilărie vârstei noastre...
redecoraţi în tonuri tinereşti amurgul
mai zăboviţi.. pană ne cheamă demiurgul ...




My birthday...

Al doilea sărut

al doilea sărut e umbra diformă a timpului de lut...
plăcerea hemoragică a unui secol orb - născut

al doilea sărut e, parcă...
înconjurul universului pe o jumătate de arcă

al doilea sărut e când te miri...
dând gropii comune fostele iubiri

al doilea sărut se naşte pe sens unic...
prefăcând nemuritorul tragedian în muritorul ludic

Din Crăciun în Paşti

Perioada aceasta e clasicul trăirilor sacre şi profane ...
portret colectiv cu oameni care-şi sculptează feţe mistice, în ceara lumânării diafane...
De mic copil, am învăţat...
pe strada mea..
Crăciunul naşte
şi Paştele moare;
şi a rămas aşa, pân' am crescut mai mare;

Mare destul.. ca să-mi dau seama că postul e sevrajul dinaintea îmbuibării,
...că amintirea bianuală a divinităţii, e dovada uitarii ...

Un semafor, la făr' un sfert

o umbră zăcea întinsă peste trupul inert
ca un ultim pled afectiv,
cerşetorul anonim murise odată cu roşul semaforului,
blocat la făr' un sfert,
coborând în asfaltul surd ultima suflare de ajutor tardiv.

trecătorii, subit dezmeticiţi,
au simpatizat semaforului, văduv acum,
regretând profund lipsa decorului uman ...
şi, parcă vorbiţi,
si-au văzut fiecare de drum,
obicei reluat an de an ... ...

Iubire frustă

ce devreme e târziu,
să începi să-mi fii, să-ţi fiu ...!

şi ce seară-i dimineaţă,
să stăm spate-n spate-n faţă...!

e speranţă sau abuz,
să iubeşti în plin refuz ...!?!

Adevăr şi Cale

joacă-te cu mine, nu cu viaţa mea...
...acum, sufletul meu e ca un lac adânc şi rece,
în unda lui vremelnic nasc iubiri...sortite să se-nnece...

joacă-te cu mine, nu cu viaţa mea...
...aşa am devenit unica mea amintire,
singurul om pe care îl observ, doar la plecare si venire...

joacă-te cu mine, nu cu viaţa mea...
...te înţeleg, ...cu o durere castă,
iubirea noastră s-a născut într-un mormânt..nu sub o astră...

joacă-te cu mine, nu cu viaţa mea...
...leagă-mă strâns de veşniciile tale;
în jocul nostru... fii adevăr şi cale !

Singurătatea mea eşti tu

singurătatea mea are culori neutre
am întalnit-o într-o zi ...sau în mai multe
şi-o simt adesea ca pe o stare nudă,
ca pe un geamăt copt într-o durere crudă

singurătatea mea eşti tu..
născută în eternităţile lui "NU"...

Meditaţie

fiecare om e altfel, dar Crucea e la fel
mergem tăcuţi, încolonaţi în gânduri ...
spre răstigniri de sine...sau de El

în faţă se ridică o Golgotă anevoioasă
acolo - o parte.. au naufragiat,
o alta - au ajuns acasă...

un lemn... deopotrivă stâlp al infamiei şi cruce salvatoare,
aprinde foc în inimi,
coboară mâini cu piatră hulitoare...

fiecare om e altfel, dar Crucea e la fel
mergem tăcuţi, încolonaţi în gânduri ...
spre răstigniri de sine...sau de El

în faţă se ridică o Golgotă anevoioasă
acolo - o parte.. au naufragiat,
o alta - sunt acasă...

Gânduri la pătrat

o viaţă te pregăteşti să mori...
dar, în final, eşti atât de nepregătit,
încât.. ai vrea să mai trăieşti de câteva ori !

mereu a fost prea devreme să te trezeşti stresat
iar acum... e prea târziu să adormi liniştit,
... ciudat !

ai fost prietenul tuturor...
mai puţin al tău ,
...cât umor !

pentru o moarte nesigură, evident..
te-ai asigurat o viaţă-ntreagă,
frecvent !

e vremea să trăieşti şi să mori...
niciodată pentru tine
pentru ceilalţi,...chiar de o mie de ori !

Vis neterminat

...visele mele
ar trebui să n-aibă termene de garanţie
să nu expire-n prejma ta,
chiar dacă ar dura o veşnicie...

TE IUBESC-ul imperial

femeia, robitoare de vise,
repune-n scenă: Te iubesc-ul imperial...
l-ademeneşte încă din culise,
...el, spectatorul ideal.

n-are sufleor,
dar din balele lui îşi ţese replici de vis;
...o recheamă la scenă deschisă,
dependentul de bis!


bărbatul,... prezentul absent
cu zâmbet larg... de spectator fidel,
o laudă întruna, gândind:
-Toate-s la fel...!