Da capo al fine

dacă sfârşitul lumii
va fi în luna martie ..
trezeşte-mă imediat după;
eu sunt doar purtător de începuturi ...

dacă sfârsitul lumii
va fi pe-ntuneric
nu aprinde lampa
l'ai putea speria ...

sfărşitul lumii.. păzeşte-l
cu mare sfinţenie ..
cum ar arăta o lume ca asta
.. fără el ?

sfârşitul lumii
e începutul unui alt sfârşit ..
firescul
da capo al fine ...

Slab de înger

am prins de picioare un înger
şi l-am ţinut strâns ..
apoi, fără să scotem un cuvânt,
- suspendaţi între cer şi pământ -
ne-am desprins ...

Homo homini lupus

hai să ne mâncăm ca fraţii
să rupem unii din alţii

..........................................

da, gura lumii e o stare
cu dinţi multi şi poftă mare

Interior cu tine

un minut e veşnicie
când un simplu "Te iubesc!"
buzele cald îl şoptesc
ţie ...

o privire e un veac
încercând să o găseşti ...
fără ea te-mbogăţeşti,
iar cu ea rămâi sărac

o minune nu e cât
să te îndoeşti de ea
căci durează, fiind a ta
oricât ...

Satul neutru

fosta biserică
şi 4 clopote ...
netrase, râd si plâng
în hohote ...

satul neutru,
un fel purgatoriu de vară,
e pomană de week-end pentru neprihăniţii
ce vin să-şi confeseze păcatele, la ţară

nu are cimitir
căci moartea pe ea însăşi se amână ...
doar o toacă, din când în când, îi bate timpul mort
cu oasele nemuritorilor legaţi la ochi, de mână ...

Noi, alţii

aş vrea să fiu
când eu sunt altul
să îţi surprind
sărutul, saltul ...

cuprinsul braţelor
cu alte braţe
privirile stângace
alinturile hoaţe ...

de aş putea să fiu
când eu sunt altul,
cum dedesubtul
e înaltul ...

am fi din nou
cei ce exaltă !
... un altul, eu
şi tu, o altă ...

Potopul zeilor

în sfârşit, plouă
de la pământ la cer
şi se îneacă slava zeilor ascunşi
pe sub umbrele de eter

în simfonie surdă
şi solidaritate-nnourată
dezlănţuitele furtuni umanoide
inundă cerul roată

săracul om.. şi-atat
are o ultimă dorinţă, prima oară,
să-şi rupă Soarele din cer
şi să-l răsară ...

în noaptea lui
sub ploaia ochilor tăcuţi
pe curcubeie-ntoarse
încet coboară zei desculţi ...

Diferiţi la fel

zilele noastre sunt la fel,
iar noi.. aşa diferiţi

24 de ore
populate de vise contrarii

avem timp
să fim diferiţi

pentru că.. la fel
devenim atunci când nu mai suntem

Confesiune

picioarele tale sunt lungi
ca aşteptările mele,

buzele tale fierbinţi
ca gândurile mele,

umerii tăi goi
ca buzunarele mele,

şi întâlnirea noastră scurtă
ca mintea ta ...

Întreg

însemn mai mult ...
mai mult de-o părere

iar tu,
tu ...

de curând
mi-ai sfâşiat inima ...

sunt bucăţi
în sufletul tău,

întregeşte-mă ...

De parcă

de ce te uiti prin mine ?
exist ...
şi odată cu tine
tac ore întregi

ha, ha ...
ce este iubirea ?
de parcă noi toţi
n-am şti ...!

Odată noaptea

nocturna reverie
învioră printre morminte trei sicrie:
unul cu alb și humă
din care mortul își modelă un chip, în glumă,
altul cu negru și o scândură pe dinăuntru zgâriată
de-o defunctă ce nu voia-ngropată,
și, ultimul, un second-hand de pânză
ce-abia acoperea piciorul unui zgârie-brânză ...
spre dimineață vântul se hotărî să bată
puțin aici, puțin pe lume-ailaltă
și dintr-odată se opri ...

Vei ști

dacă iubesc
și dacă voi iubi
înțelegându-mă,
vei ști ...

și dacă plâng
în loc de a iubi
ne`nțelegându-mă,
vei ști ...

și dacă mor
când morții ar iubi sau n-ar iubi
iubindu-mă,
vei sti ...

Autodenunț

păcatele tale sunt albe
și mă tem că tot admirându-le
voi ajunge sa mă îndrăgostesc de ele

ceva mult prea inferior voinței
rupe din mine conștiința
și mă face să mor sau să omor..pentru tine

Chip anonim

plâng anonimii ...
îi plâng pe cei cunoscuți
și-i îmbălsămează în lacrimi

pe furiș și-n surdină
le admiră definirea
imundă

și râd
ca niște orbi
care și-au luxat văzul

fericirea anonimului
e dragostea de vid..
grație necunoscutului

Poezie ție

s-a sinucis a mia poezie
nededicată ție,

pe țărmul unei urme șterse
în care mării îi este greu să se reverse ...

s-a dus, copil străin,
ca într-o rugă fără de amin...

ușor, ușor..spre altă doică,
purtând în urmă glasu-i frânt.. într-un ecou de scoică

Minus noi

dragoste pe minus
cu gânduri șovăite,
am ajuns...
un inventar nefericit
cu start la terminus
și vise rătăcite
în feciorie fără puls ...
dar noi iubim de tot

Paradisul proștilor

ferice de cei proști,
căci ei vor fi mulți ...

de proști
și de Judecata de apoi,
nu scapi ...

Doamne,
de-aș reuși să mor
cât timp încă mai sunt în viață ...!

Cred că

ziua și noaptea
nu există
trecerea lor,
e doar o altă întâmplare tristă ...

Măreţia omului

văzut din Univers,
omul nu durează mai mult de o clipă,
...un punct şters
aproape risipă

l-ai modelat,
Gânditorule ..
şi peste el ai suflat
vânt de luptă cu morile..

când, pe Pământ..
om de om
sfânt de sfânt,
nu-s mai presus de fructul unui pom ...

Nenorocosul

mintea lui.. cea de pe urmă
născu o idee infirmă !
...cât ghinion

prea devreme
să mai găsească o soluţie !
...da

găseşte-l ,acum,
când nici măcar el nu se mai caută !
...prostii

e limpede
că-i tulbure !

Ralu

de m-alergi
peste furtună,
eu te-alerg
pe după vânt ...
când dragostea noastră tună
noi.. nu scoatem un cuvânt

de mă legeni într-o parte
eu te legăn îndărăt,
te sorb vid, parte cu parte
şi din tine mă îmbăt ...

de mă ceri, cum nu se cere,
eu te cer până la cer ..
iubito cu tălpi de miere
şi cu buzele eter ...

Multiplu de fidelitate

m-ai înşelat
şi mă înşeli
cu unu' azi,
cu alţii ieri ...

Într-un fel

felul meu
rătăceşte în felurile tale

de la o buză la alta
te caut,
dar nu mai eşti tu

împrumută-mi încă o promisiune,
ultima ...

E rai

anul trecut
e anul care nu a mai trecut

de mult ce-a fost
nu a mai fost demult

doar sunete
din ce eram şi ce erai

ne urc-un iad
şi ne cobor un rai ...

Eclipsă

chiar dacă am fi orbi,
tot ne-am îndrăgosti
şi suntem ...

Solilocviu

acum
nu mai e singurătatea fiecăruia,
ci singurătatea noastră
da...
distanţa dintre noi,
e cel mai constant lucru care ne leagă ...

Când mâine

mi-am surprins moartea
pe la ceasul când
nimănui nu-i păsa,
nici măcar ei ...

părea tăcută
şi fără chef..
m-a amânat,
bâlbâind o scuză ridicolă

nu am insistat,
dar, nici după doi paşi,
răguşi stins:
" vino mâine! "

nu mai e mult
de-atunci ...

Vid

eu..
nu am un nume
ca să îţi aduci aminte,
lumea mea e doar cuvinte...

am..
o stradă cu un scaun
şi o singură fereastră,
ce nu dă spre lume-această...

şi am...
renunţat o coastă
să mă-mbogăţesc cu tine
cel mai mândru vid.. de mine...

Freamăt

şi nu cum sunt
şi cum nu eşti,
nu te iubesc
că mă iubeşti...

şi nu cum plâng
şi cum nu plângi,
nu te alung
că mă alungi...

şi nu cum zbor
şi cum nu zbori,
nu te ador
că mă adori...

Culisă

salut,
iartă-mă că..abia acum
eu sunt cel care,
de fapt, acelaşi care
m-am gândit că
şi încă mă gândesc,
deşi nu ştiu cât de..
să te salut ...

în fiecare dimineaţă
când trec seara
prin faţa ta ..
a porţii tale,
ştiu că eşti
sau, poate..
deşi,
crede-mă ...

bună,
numele meu ..
nu mă aşteptam să
când tu..
şi chiar te văd uneori
..trecând
deşi noi, tu adică,
am avea acelaşi ...

mă grăbesc acum
nu chiar atât de..
chiar dacă, cine ştie..
mi-ar plăcea să
mai ales, chiar zilele acestea!
..oricum,
şi tu eşti un,
la fel ...

Hai să minţim

fiecare om are o minciună favorită..
despre el însuşi sau despre alţii

între el şi aceasta
există o relaţie perfectă

a-i despărţi ,
ar fi un act de cruzime inutilă ...

Profeţie ciclică

ce ne leagă
se dezleagă
ce ne prinde
se desprinde
ce se zice
se dezice
ce se face
se desface,

ce se cântă
se descântă
ce se jură
se înjură
ce se naşte
se renaşte
ce ne ia
ne reia ...

2 cuvinte

de regulă,
sacrifici două cuvinte alb-negru
pentru un trai color:
ori neînţelesul TE IUBESC, integru,
ori TE URĂSC, pe înţelesul tuturor ...

Sublimare

cât de mult îmi doresc
să nu te cunosc
rămâi aşa ..
ca un monument necunoscut
în faţa caruia să uit c-ai putea fi altfel ...

în mine, inexistenţa ta naşte tăceri
odată şi odată răbufnite
rămâi aşa ..
atât cât nu îmi doresc să te cunosc
la fel de mult ...

Jurnal escatologic

azi, amintirea despre sfârşitul lumii
e o surpriză romantică,

artă preapocaliptică
vernisată credulilor ..

Dumnezeu se reinventează inutil
în pauze publicitare,

împărţind speranţe latifundiare
muritorilor

omul este măsura tuturor lucrurilor
şi mai puţin a sa ...

Lapsus

nu exişti
pentru că te-am inventat
într-o stare de lapsus
şi n-am reuşit să te trec
dincolo ...

întreb de tine
oriunde mă duc,
dar nimeni nu te cunoaşte;
să te cunosc doar eu
e un sentiment olimpic ...

nu exişti
pentru că eşti
mai puţin pentru alţii,
mai mult pentru mine
şi niciodată amintire ...

Truism

există o poveste, pentru că există
cu un singur om, pentru că e singur
şi o fostă iubire, pentru că e fostă ...

Şi se iubesc

e ca şi cum iubirea noastră
se naşte la sfârşitul lumii
în cerul gol, doar cu o rece astră
sub care tremură nebunii..

Absent

nevoile de nimeni
şi rece de a fi,
mă ţin absent de tine
oricine tu ai fi ...

Îngerom

n-aş fi om
de aş fi înger,
şi-aş zbura în ceruri, poate..
nu pe aripi, ci pe coate ...

aş fi om
şi n-aş fi înger,
altora de-ar fi să fie
să le fac ce-mi fac ei mie ...

dar sunt om
şi-un fel de înger,
neobişnuit să ştie
cum a fost şi cum sa fie ...

Odată, ca niciodată

n-a fost odată, ca niciodată
o iubire ca a nostră ...
poveste cu tu-uri şi eu-uri renăscând
în febrilele nopţi;
cât basm..
nimic nu se compară cu
ceea ce n-a fost ...

Miniatură

încă un om murind
pe-o margine de groapă
cu maluri reci ce nu-l surprind
că unii cad când alţii sapă..

moare în lumea lui
din jumătăţi de bine,
gândind că nu oricui
îi pasă de oricine ...

Respiro

adio - inexistentului doi ..
când iubim prost,
ocupăm inutil un loc
lângă unul din noi

cu bine - falsului împreună
adevărata dragoste
durează o viaţă,
şi nu puţin peste-o lună

salut - fostului noi ..
săptămâna iubirii,
întotdeauna începe cu luni,
nu cu joi ...

Te iubesc

te declar de dragoste ...
e tot ce e
...vise ascunse
reaprind o veche privire
de-a mea ...

cât de departe am ajuns ...
ne iubim unul pe altul
iar eternitatea suferă
după o clipă
ca a noastră ...

mă declari de dragoste ...
e tot ce e
...stări suprapuse surprind
o nouă privire
de-a ta ...


( August '09 - 1 an de la nuntă)

Uitare

hai să uităm
pentru început, îmi propun să te uit pe tine ...

mereu ai fost o fire prea ocupată
aşa că, nu te mai reţin ...

Universul meu

locuiesc cu un univers mai jos ...
spaţiul meu ar avea o jumătate de fereastră închisă spre unii
şi o altă jumătate deschisă spre alţii ..
o repetiţie de umbre l-ar însufleţi,
din când în când,
iar eu ...

cânt cu un ton de univers mai jos ...
glasul meu ar avea o jumătate de sunet
pentru unii
şi o altă jumătate pentru alţii ..
dincolo de partitură,
sacru şi profan,
iar eu ...

privesc cu un univers mai sus ...
neştiind dacă,
râvnind la un altul,
mă socotesc mai presus
sau mai prejos de el ..
doar o mulţime de întrebări se întorc în universul meu,
iar eu ...

Timpurile noastre

ah, timpurile noastre ...!
uneori ne aruncăm în ele ca nebunii, înainte,
alteori, ne retragem în ele ca în adevărate buncăre..
...timpuri de ciocolată şi ceară,
în care amintirea este diluată pană la neîntâmplare ...
timpurile nu se schimbă,
doar noi,
de teama lor ...
şi toţi cronometrăm destinul acesta,
în culisele secundelor iertătoare sau neiertătoare,
în timp ce timpurile noastre cântă
şi curg până la epuizare..
efemere timpuri...
alergate ca nişte iepe sălbatice,
necuprinse de hamul omenesc...
ah, timpurile noastre ...!
câtă risipă, atâta abundenţă ...

Secvenţă

îndrăgostitul - logic
vânează - sociologic
testează - psihologic
iubeşte - cronologic
sărută - ecologic
roşeste - patologic
crează - biologic..
în ritm - ideologic ...

Sfânta sfinţenie

sunt sfânt acum ...
departe de a fi eu însumi..
aş vrea să mai păcătuiesc,
dar voi
aţi făcut o icoană din mine...

trăiesc semi-înnecat
în aşteptările voastre utopice,
rugându-mă vorbe alese ..
artificial;
sfântă sfinţenie ...

sunt sfănt acum,
...ce păcat !