Din parc

azi, am stat în parc
pe aceeaşi bancă de lemn
şi, din nou, mi-am sculptat genunchii cu unghiile
sperând să dai un semn ...

dar tu eşti mai indiferentă
ca alte sute de picioare reci, banale
care, oricum văzute,
nu sunt ca ale tale ...

Feeria mistică

o râmă văduvă
şi-un elefant pudrat
s-au întâlnit pe poarta unei biserci de frunze
ea purta o rochie arămie,
în care se retrăsese
de mai bine de 2 ani,
iar el avea dioptrii
exact în acea dimineaţă!

uşa bisericii
aproape ca s-a deschis singură
eliberând un duh de vânt ...
înăuntru ardeau 8 lanterne.
primii calugări aveau cozi roz
următorii,
blană albastră
iar răma, după elefant

nici nu apucară
să-şi faca semnul crucii
că elefantul ascunse
biserica de frunze sub propriul picior;
nimic mai simplu:
râma luă piciorul mistic
şi scobi în el cea mai înaltă catedrală,
iar locul acela nu va fi călcat vreodată de om...

Cum un zâmbet

când zâmbeşti,
simţi cum colţurile gurii
pornesc hai-hui spre ceafă

şi, dacă e aşa,
tremuri epicentrul
sinelui frumos.

ca să zâmbeşti
nu e nevoie să râzi,
ci să te dezlegi

aşa!.. ai zâmbit
şi, poate, pentru prima dată,
simţi cum este ...

Scrutare

unde eşti
când eşti
de eşti ?

şi-unde sunt
când sunt
de sunt ...

mă priveşti
când sunt,
de eşti

te privesc
când eşti,
de sunt

Destul

schimbă-mă
sau schimbă-Te !
...cum de suporţi
să ne jucăm
de-a destinul

tavanele mele cu rugi
curg nesfârşit
în răni răguşite
şi plâng
căci ...

Aproape noi

tu n-ai nopţi
şi eu n-am zile
ca să ne-amintim de noi ...
visurile noastre'n unu
ni s-au spulberat ..în doi

jumătatea mea de stele
a căzut demult în mare
şi adâncă-i,
de acolo,
bolta jumătăţii tale ...

Vacuum

viaţa este interludiul
dintre am fost şi voi fi ...
senzaţia de între lumi,
care mă permanentizează

realitatea, în contact cu gândurile reci,
formează un vacuum
unde visele se amână ...
unele pe altele

a netrăi e verb comun
dependent muritorilor; şi ce dacă ...
eu am murit o viaţă-ntreagă
şi trăiesc !

Din culpă

ei, unul pe altul
se disculpă
şi-aruncă-n păcătos
cu pietrele din culpă

iertarea lor
se minte ...
greşind, resăvârşesc
păcate sfinte !

Prieteni

am să numesc prietenii mei
doar pe cei care devin
iar pe voi, restul, am sa vă numesc umbre ...

O ultimă

priveşte-mă în ochi
nu, nu în ai mei
... priveşte-mă
spre tine

o,
timpul meu !
naufragiat ...
pe coastele tale

cât să mai mor
din noi ?

Şi sunt

nimeni nu a pariat pe fericirea mea
nici măcar eu ...
şi sunt

cel invidios mi-a demontat stările de fericire,
crezând că n-am să mai fiu ...
şi sunt

antipatia lui mi-a fortificat nepăsarea
căci a fi fericit, e a fi ...
şi sunt

fericirea mea, e fericirea a tot ceea ce strâng în mine
pentru a dărui ...
din sunt

Aha

tu mori prea repede
iar eu trăiesc încet
vieţi după vieţi
în doar o viată ...

cine şi ce a inventat iubirea?
era mai frumos şi mai sigur
când oamenii se urau ...

Cupidon arunca săgeţi
în ochii celor care se urau cu adevărat
acum, îi tremură mâinile
şi ţinteşte în inimă..ce tâmpit!

inima - cea mai ruşinoasă parte a corpului !
şi iubirea - o lepădatură
răsărită, peste noapte,
în ventricolul singuraticilor ...

iubesc pe cine nu trebuie
şi mă iubeşte cine nu aş vrea !
(ştii pe cineva care s-a sinucis
după ce a murit ?)

Nosce te ipsum

lângă mine
nu există oglinzi
doar în ochii mei,
dacă priveşti, poţi să te surprinzi

eu nu alerg,
ci se aleargă spre mine
nosce te ipsum ¤
cunoaşte-mă prin tine ...



¤ Cunoaşte-te pe tine însuţi !

Ioviada

sărmanul om,
şi-a mestecat propria limbă;
aşa a reuşit sa nu blesteme nimic ...

cineva
a sculptat în carnea lui vie
cele zece porunci ...

...orbi şi goi suntem
toţi,
până la ultimul !

lumea asta e o burtă în putrefacţie
care, agonizând, aşteaptă
cea de-a doua Eviscerare

constată-ne decesul,
Recreatorule!

Frondă

eu mă alung
iar tu, mă stai
si nu mă am
ca să mă ai ...

tu - nu aş fi
de ai fi - eu
iar al meu nu
nu-i da-ul tău ...

nu iubesc tu
de tu, mă da !
a n-avea eu
tu-i a n-avea ...

Ioană

ce ştii tu
şi nu ştiu alţii
e ca s-au înfierbântat asfalţii
sub piciorul tău, Ioană ...
în vecini eşti o icoană

umerii tăi vii,
cum focul,
ard bărbatul şi norocul
ce de sânuri te apucă
cum ar lua un dor, o ducă

ce-i frumos
şi ce-i Ioană
le postesc flăcai-n strană
de se miră-n trei Înalţii
că tu ştii ..ce nu ştiu alţii

Luceafăr gri

şi dracul are suflet...
şi are aripi.. şi-are vise
când, zi sau noapte,
zboară neobosit
prin universuri de sine compromise ...
Ce ironie!
o lacrimă drăcească, pentru El,
ar fi schimbat tot iadul
într-un mai mare cer;
dar fostul înger tace
iar zboru-i trist
se frânge în dumnezeiasca pace ...

Nefiind, n-a fost

minciunile grele
sunt ale mele
iar ale tale
sunt adevărurile goale ...

pentru tine, mi-am reprimat dreptul la nebunie
şi am zis: ... fie..!
dar fără rost
pentru că, nefiind, ..n-a fost!

Noi, 2010

în oraşul meu e 2010
iar altcineva a uitat lumina închisă..
multe blocuri gri
stau pe un lac de nepăsare,
gata să se-nece,
când în ele înnoată oameni
cu viaţa-n mana-ntinsă ...


în tara mea e 2010
pentru că, dacă n-ar fi aşa,
la fel ca în tările civilizate,
demagogii şi alti politicieni în libertate
ar trebui să plece
în loc să plecăm noi,
câte două mii zece ...

Eul neeu

e prea tarziu şi plouă,
iar stropii cad stângaci, ca vechi obsesii,
o lume nouă naşte o alta şi mai nouă
băltind între extazuri şi depresii

mi se lipesc de mine, adictiv, şi eul şi neeul
ca scurta moarte de eterna viaţă,
feluri imunde îmi revendică nucleul
iar ploia n-are ritm, ci gheaţă ...

Nu, mamă

de aş putea, iubită mamă,
te-aş face mereu tânără
aşa cum eşti,
să fim pe veci de-o seamă
ca-n poveşti ...

şi de ar fi,
eu însumi, aş încătuşa timpul tiran,
urât oricui..
pentru că, an de an - necruţătorul -
te vrea a lui ...

nu, mamă, n-ai să pleci
şi-ai să te-ntorci
oricând
masa tăcerii e întinsă, iar eu
mă rog cu tine-n gând ...

Moartea unui pian străin

din octave în octave
a murit până la stele
clape negre, clape albe
clape dincolo de ele ...

timpul şi tempoul, vrute,
nu mai rabdă să-l asculte
clape oarbe, clape surde
clape mute ...

doar o notă..ca un urlet
zăngăne în pianoforte
fără clapă, fără sunet
din a tempo, în a morte ...

Da capo al fine

dacă sfârşitul lumii
va fi în luna martie ..
trezeşte-mă imediat după;
eu sunt doar purtător de începuturi ...

dacă sfârsitul lumii
va fi pe-ntuneric
nu aprinde lampa
l'ai putea speria ...

sfărşitul lumii.. păzeşte-l
cu mare sfinţenie ..
cum ar arăta o lume ca asta
.. fără el ?

sfârşitul lumii
e începutul unui alt sfârşit ..
firescul
da capo al fine ...

Slab de înger

am prins de picioare un înger
şi l-am ţinut strâns ..
apoi, fără să scotem un cuvânt,
- suspendaţi între cer şi pământ -
ne-am desprins ...

Homo homini lupus

hai să ne mâncăm ca fraţii
să rupem unii din alţii

..........................................

da, gura lumii e o stare
cu dinţi multi şi poftă mare

Interior cu tine

un minut e veşnicie
când un simplu "Te iubesc!"
buzele cald îl şoptesc
ţie ...

o privire e un veac
încercând să o găseşti ...
fără ea te-mbogăţeşti,
iar cu ea rămâi sărac

o minune nu e cât
să te îndoeşti de ea
căci durează, fiind a ta
oricât ...

Satul neutru

fosta biserică
şi 4 clopote ...
netrase, râd si plâng
în hohote ...

satul neutru,
un fel purgatoriu de vară,
e pomană de week-end pentru neprihăniţii
ce vin să-şi confeseze păcatele, la ţară

nu are cimitir
căci moartea pe ea însăşi se amână ...
doar o toacă, din când în când, îi bate timpul mort
cu oasele nemuritorilor legaţi la ochi, de mână ...

Noi, alţii

aş vrea să fiu
când eu sunt altul
să îţi surprind
sărutul, saltul ...

cuprinsul braţelor
cu alte braţe
privirile stângace
alinturile hoaţe ...

de aş putea să fiu
când eu sunt altul,
cum dedesubtul
e înaltul ...

am fi din nou
cei ce exaltă !
... un altul, eu
şi tu, o altă ...

Potopul zeilor

în sfârşit, plouă
de la pământ la cer
şi se îneacă slava zeilor ascunşi
pe sub umbrele de eter

în simfonie surdă
şi solidaritate-nnourată
dezlănţuitele furtuni umanoide
inundă cerul roată

săracul om.. şi-atat
are o ultimă dorinţă, prima oară,
să-şi rupă Soarele din cer
şi să-l răsară ...

în noaptea lui
sub ploaia ochilor tăcuţi
pe curcubeie-ntoarse
încet coboară zei desculţi ...

Diferiţi la fel

zilele noastre sunt la fel,
iar noi.. aşa diferiţi

24 de ore
populate de vise contrarii

avem timp
să fim diferiţi

pentru că.. la fel
devenim atunci când nu mai suntem

Confesiune

picioarele tale sunt lungi
ca aşteptările mele,

buzele tale fierbinţi
ca gândurile mele,

umerii tăi goi
ca buzunarele mele,

şi întâlnirea noastră scurtă
ca mintea ta ...

Întreg

însemn mai mult ...
mai mult de-o părere

iar tu,
tu ...

de curând
mi-ai sfâşiat inima ...

sunt bucăţi
în sufletul tău,

întregeşte-mă ...

De parcă

de ce te uiti prin mine ?
exist ...
şi odată cu tine
tac ore întregi

ha, ha ...
ce este iubirea ?
de parcă noi toţi
n-am şti ...!

Odată noaptea

nocturna reverie
învioră printre morminte trei sicrie:
unul cu alb și humă
din care mortul își modelă un chip, în glumă,
altul cu negru și o scândură pe dinăuntru zgâriată
de-o defunctă ce nu voia-ngropată,
și, ultimul, un second-hand de pânză
ce-abia acoperea piciorul unui zgârie-brânză ...
spre dimineață vântul se hotărî să bată
puțin aici, puțin pe lume-ailaltă
și dintr-odată se opri ...

Vei ști

dacă iubesc
și dacă voi iubi
înțelegându-mă,
vei ști ...

și dacă plâng
în loc de a iubi
ne`nțelegându-mă,
vei ști ...

și dacă mor
când morții ar iubi sau n-ar iubi
iubindu-mă,
vei sti ...

Autodenunț

păcatele tale sunt albe
și mă tem că tot admirându-le
voi ajunge sa mă îndrăgostesc de ele

ceva mult prea inferior voinței
rupe din mine conștiința
și mă face să mor sau să omor..pentru tine

Chip anonim

plâng anonimii ...
îi plâng pe cei cunoscuți
și-i îmbălsămează în lacrimi

pe furiș și-n surdină
le admiră definirea
imundă

și râd
ca niște orbi
care și-au luxat văzul

fericirea anonimului
e dragostea de vid..
grație necunoscutului

Poezie ție

s-a sinucis a mia poezie
nededicată ție,

pe țărmul unei urme șterse
în care mării îi este greu să se reverse ...

s-a dus, copil străin,
ca într-o rugă fără de amin...

ușor, ușor..spre altă doică,
purtând în urmă glasu-i frânt.. într-un ecou de scoică

Minus noi

dragoste pe minus
cu gânduri șovăite,
am ajuns...
un inventar nefericit
cu start la terminus
și vise rătăcite
în feciorie fără puls ...
dar noi iubim de tot

Paradisul proștilor

ferice de cei proști,
căci ei vor fi mulți ...

de proști
și de Judecata de apoi,
nu scapi ...

Doamne,
de-aș reuși să mor
cât timp încă mai sunt în viață ...!

Cred că

ziua și noaptea
nu există
trecerea lor,
e doar o altă întâmplare tristă ...

Măreţia omului

văzut din Univers,
omul nu durează mai mult de o clipă,
...un punct şters
aproape risipă

l-ai modelat,
Gânditorule ..
şi peste el ai suflat
vânt de luptă cu morile..

când, pe Pământ..
om de om
sfânt de sfânt,
nu-s mai presus de fructul unui pom ...

Nenorocosul

mintea lui.. cea de pe urmă
născu o idee infirmă !
...cât ghinion

prea devreme
să mai găsească o soluţie !
...da

găseşte-l ,acum,
când nici măcar el nu se mai caută !
...prostii

e limpede
că-i tulbure !

Ralu

de m-alergi
peste furtună,
eu te-alerg
pe după vânt ...
când dragostea noastră tună
noi.. nu scoatem un cuvânt

de mă legeni într-o parte
eu te legăn îndărăt,
te sorb vid, parte cu parte
şi din tine mă îmbăt ...

de mă ceri, cum nu se cere,
eu te cer până la cer ..
iubito cu tălpi de miere
şi cu buzele eter ...

Multiplu de fidelitate

m-ai înşelat
şi mă înşeli
cu unu' azi,
cu alţii ieri ...

Într-un fel

felul meu
rătăceşte în felurile tale

de la o buză la alta
te caut,
dar nu mai eşti tu

împrumută-mi încă o promisiune,
ultima ...

E rai

anul trecut
e anul care nu a mai trecut

de mult ce-a fost
nu a mai fost demult

doar sunete
din ce eram şi ce erai

ne urc-un iad
şi ne cobor un rai ...

Eclipsă

chiar dacă am fi orbi,
tot ne-am îndrăgosti
şi suntem ...

Solilocviu

acum
nu mai e singurătatea fiecăruia,
ci singurătatea noastră
da...
distanţa dintre noi,
e cel mai constant lucru care ne leagă ...

Când mâine

mi-am surprins moartea
pe la ceasul când
nimănui nu-i păsa,
nici măcar ei ...

părea tăcută
şi fără chef..
m-a amânat,
bâlbâind o scuză ridicolă

nu am insistat,
dar, nici după doi paşi,
răguşi stins:
" vino mâine! "

nu mai e mult
de-atunci ...