luni, 27 decembrie 2010
Eul troian
încă o dată n-a venit sfârșitul
și din nou sunt
cocteil de îngheț și caniculă
involuând temeri
țurțurii încep să îmi semene
gravitați nădejdii de mai bine
râvnite căderi
în raiul stalagmită
e iarnă și sfârșitul nu e iarna asta
nici vara viitoare
pentru că suntem în vremea gândului
unde niciodată nu se sfârșește să înceapă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu