Jurnal escatologic

azi, amintirea despre sfârşitul lumii
e o surpriză romantică,

artă preapocaliptică
vernisată credulilor ..

Dumnezeu se reinventează inutil
în pauze publicitare,

împărţind speranţe latifundiare
muritorilor

omul este măsura tuturor lucrurilor
şi mai puţin a sa ...

Lapsus

nu exişti
pentru că te-am inventat
într-o stare de lapsus
şi n-am reuşit să te trec
dincolo ...

întreb de tine
oriunde mă duc,
dar nimeni nu te cunoaşte;
să te cunosc doar eu
e un sentiment olimpic ...

nu exişti
pentru că eşti
mai puţin pentru alţii,
mai mult pentru mine
şi niciodată amintire ...

Truism

există o poveste, pentru că există
cu un singur om, pentru că e singur
şi o fostă iubire, pentru că e fostă ...

Şi se iubesc

e ca şi cum iubirea noastră
se naşte la sfârşitul lumii
în cerul gol, doar cu o rece astră
sub care tremură nebunii..

Absent

nevoile de nimeni
şi rece de a fi,
mă ţin absent de tine
oricine tu ai fi ...

Îngerom

n-aş fi om
de aş fi înger,
şi-aş zbura în ceruri, poate..
nu pe aripi, ci pe coate ...

aş fi om
şi n-aş fi înger,
altora de-ar fi să fie
să le fac ce-mi fac ei mie ...

dar sunt om
şi-un fel de înger,
neobişnuit să ştie
cum a fost şi cum sa fie ...