skip to main |
skip to sidebar
m-ai înşelat
şi mă înşeli
cu unu' azi,
cu alţii ieri ...
felul meu
rătăceşte în felurile tale
de la o buză la alta
te caut,
dar nu mai eşti tu
împrumută-mi încă o promisiune,
ultima ...
anul trecut
e anul care nu a mai trecut
de mult ce-a fost
nu a mai fost demult
doar sunete
din ce eram şi ce erai
ne urc-un iad
şi ne cobor un rai ...
chiar dacă am fi orbi,
tot ne-am îndrăgosti
şi suntem ...
acum
nu mai e singurătatea fiecăruia,
ci singurătatea noastră
da...
distanţa dintre noi,
e cel mai constant lucru care ne leagă ...
mi-am surprins moartea
pe la ceasul când
nimănui nu-i păsa,
nici măcar ei ...
părea tăcută
şi fără chef..
m-a amânat,
bâlbâind o scuză ridicolă
nu am insistat,
dar, nici după doi paşi,
răguşi stins:
" vino mâine! "
nu mai e mult
de-atunci ...
eu..
nu am un nume
ca să îţi aduci aminte,
lumea mea e doar cuvinte...
am..
o stradă cu un scaun
şi o singură fereastră,
ce nu dă spre lume-această...
şi am...
renunţat o coastă
să mă-mbogăţesc cu tine
cel mai mândru vid.. de mine...
şi nu cum sunt
şi cum nu eşti,
nu te iubesc
că mă iubeşti...
şi nu cum plâng
şi cum nu plângi,
nu te alung
că mă alungi...
şi nu cum zbor
şi cum nu zbori,
nu te ador
că mă adori...