Septembrie negru

plouă
simfonii reci nasc în cădere
e toamnă devreme
visele merg la şcoală

merii se îmbrăţişează
pentru ultima oară
au îmbătrânit împreună;
rafale de vânt biciuiesc clopotul
cântă, moarte!

Cu voi, eu însumi

în fiecare dintre voi
e o parte din mine

înainte să vă cunosc
obişnuiam să fiu un întreg solitar,

dar acum m-am demontat
râzându-vă

câţi sunteti,
tot atâtea versiuni cu mine

sunt fericit cu voi
şi eu însumi, într-un întreg laolaltă

Morţii nu mor niciodată

morţii nu mor niciodată,
ei se grăbesc, atât.
crucile sunt utile doar
celor care trăiesc

câte lumânări trebuie să ardă
ca să se facă ziuă ?
dacă nu mori scump
ai trăit degeaba

pe cine să învieze Dumnezeu
dacă n-a murit nimeni ?
în zadar, cimitire
mai bine, bănci !

Odaie cu toamna

trec ferestrele prin mine
şi e toamnă pe sub unghii
în genuchi se-apleacă ploaia
să mă strângă-n stropi şi-n frânghii

nu mai ard lalele-n sobă
şi cârbuni-mi stau pe gânduri
baletul de pe uluce
dănţuie frunza în rânduri

preludii de vânt pe coastă
mângâie struguri-albaştri
e toamnă spre dimineaţă
vara înoptează-n aştri