Buletin de neidentitate

de la nimic la nimic
e versul
timpul negrabă
nu ne-am născut poeți
ci poezie
rimăm cu totul
sau nimic
locuim în vârtejuri
și, mai degrabă, suntem gânduri
decât oameni

Poetul contraatacă

penumbră în umbră
vieții
rece și sumbră

alarme în larme
vene
albastre și arme

ecouri în nouri
pământului
aripi, cavouri

neoameni în oameni
doliu
blesteme și fameni

talioane în strane
victorii
câini și ciolane

carte în moarte
front
suflet și arte

Modus vivendi

după apus
n-am căutat răsărituri
pentru că așa era atunci
trăiam doar o zi
beam apă din palmele semenilor
și nu aveam voie să spunem decât o dată
un singur cuvânt

Autoportret

știu că mă iubești
chiar dacă nu ai curaj
să legi aceste două blestemate cuvinte

îmi aduci aminte
de lacul Sfânta Ana
în care am stins prima patimă

stau ore întregi în fața acestei oglinzi
să te cunosc
pentru că semeni atât de mult cu mine

nu, nu te iubesc
ești prea complicat
rămâi în oglindă

Per pedes angelorum

îngerul e deprimat
a alergat toată ziua peste florile Edenului
dar cine să vadă asta
cine să-i aprecieze piruetele
omul s-a legat la ochi
cu lumea lui

îngerul e gol
nu mai vrea să zboare
într-un acces de furie
și-a rupt aripile
adio cer
per pedes angelorum

Înspre și dinspre Dumnezeu

dacă urăsc ceva în lumea asta
cu siguranță
urăsc faptul că suntem trecători
Habar nu am care este forța
acestui sentiment
dar el mă îngenunchează
de când eram copil
Născutul și muritul sunt firești
şi mi-este din ce în ce mai natural
să fug înspre si dinspre
Oricum așa ca între noi
mântuirea e personală
Habar nu ai ce am în cap
Ce cred despre Dumnezeu
Ce cred despre tine
Toți murim
E nedrept însă pentru că
Îmi vine să mor pentru nemurirea asta

Dragoste la polul opus

perechea unui om
și-a blocat umbra
în dreptul stelei polare

ningea în șoaptă
peste trupu-i de sticlă
șlefuit de timp echivoc

goală ca o auroră boreală
perechea unui om,
zâmbind, luneca în etern

lupii i-au smuls inima
fugind cu ea sub gheață
ah, perechea unui om fără pereche!

D c

de ce cuvintele
și nu vântul
tălpile

de ce semnele de punctuație
și nu ecourile
trestia

de ce paragrafele
și nu râul
pielea

de ce condeie
și nu rătăciri
liniștea

Elegie în unu

am plâns la mormântul meu
trist că am murit singur
viața și moartea se pupau pe obraji
chiar sub ochii mei
am vrut să arunc în ele cu bulgări
dar nu știam pe care o uram mai mult
sub clopotele bisericii
am scris un cântec de nuntă ...

Facerea

genunchi
cărbuni verzi
și gânduri

coaste
bulgări negri
și somn

irisuri
hăuri diforme
și apă

cercuri
în cercuri
și om

Când și

veșnicia e de-o seară
când și iară

nemurirea e risipă
când și clipă

dragostea este mirare
când și oare