Povestea lui

păcatul meu e singur
adânc în mine
nu ne potrivim
chiar dacă, uneori, ne atingem mâinile
marginea patului nostru
e marginea lumii
el iubește luna albă
eu soarele tâmp
i-am zis: prostule, tu ești un înger ...
ce cauți aici,
nu te mai iubește Dumnezeu ?
păcat de tine!
dar plângem împreună
aici ne potrivim
îl urăsc
îmi dă din cap că știe

Rugă de fiecare zi

o minune
o minune
a mea

n-au odihnă
cerurile
în așteptare

atât
de aproape
să fie

poate dincolo de munte
unde moare soarele
și licăresc lumile

neobosită
cu glas de aur
și pași repezi

o minune
o minune
a mea

De tine, iubito ...

de timp magic și de tine
se pătrund visele noastre
dorul meu peste ruine
ochiul tău pe vârf de glastre

înserată pulpă verde
tremurată peste gânduri
la picioare ți se pierde
sufletu-mi în frânte rânduri

câmpie de-adio-negru
rotită-ntr-o amintire
regrete roșu-integru
surprinse în neprivire

s-au topit inimi lacustre
nu se mai închină gândul
brațele-i tot mai înguste
fac semne spre cer, cu rândul

Autolicitație

suflet în plus
fiu rudimentar
acrobat emoțional
neutru

poet pe datorie
donator universal
translator de gânduri
megieșul tuturor

mă ofer spre înveșnicire
pe nimic
pe orice
oricui

Valuri

blestemul e că
într-o mare de oameni
trebuie să înoți

ca să nu te îneci
între tăcerea altora
și strigătul tău

cât trafic
și destin
în valea umbrei morții

desculți
suflete de nisip
așteptăm să plouă din cer

dar Dumnezeu e pustiul
iar noi întinderea lui