iar ochii, mi-i donez
ultimului zeu care e în stare să vadă;
să vadă în mine un alt eu,
la preţul care, în ochii lui, nicicând nu ar putea să cadă ...
iar amintirle, mi le donez
unor frunze mari.. de nuferi
ca atunci, când vei păşi pe ele,
să nu te-nneci în lacrimi ..şi să suferi ...
iar dragostea, o voi dona aceleiaşi dragoste
... mereu visată
căci de-am iubit puţin ..
poate-am iubit cum alţii niciodată ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu