Chip anonim

plâng anonimii ...
îi plâng pe cei cunoscuți
și-i îmbălsămează în lacrimi

pe furiș și-n surdină
le admiră definirea
imundă

și râd
ca niște orbi
care și-au luxat văzul

fericirea anonimului
e dragostea de vid..
grație necunoscutului

Poezie ție

s-a sinucis a mia poezie
nededicată ție,

pe țărmul unei urme șterse
în care mării îi este greu să se reverse ...

s-a dus, copil străin,
ca într-o rugă fără de amin...

ușor, ușor..spre altă doică,
purtând în urmă glasu-i frânt.. într-un ecou de scoică

Minus noi

dragoste pe minus
cu gânduri șovăite,
am ajuns...
un inventar nefericit
cu start la terminus
și vise rătăcite
în feciorie fără puls ...
dar noi iubim de tot

Paradisul proștilor

ferice de cei proști,
căci ei vor fi mulți ...

de proști
și de Judecata de apoi,
nu scapi ...

Doamne,
de-aș reuși să mor
cât timp încă mai sunt în viață ...!

Cred că

ziua și noaptea
nu există
trecerea lor,
e doar o altă întâmplare tristă ...

Măreţia omului

văzut din Univers,
omul nu durează mai mult de o clipă,
...un punct şters
aproape risipă

l-ai modelat,
Gânditorule ..
şi peste el ai suflat
vânt de luptă cu morile..

când, pe Pământ..
om de om
sfânt de sfânt,
nu-s mai presus de fructul unui pom ...

Nenorocosul

mintea lui.. cea de pe urmă
născu o idee infirmă !
...cât ghinion

prea devreme
să mai găsească o soluţie !
...da

găseşte-l ,acum,
când nici măcar el nu se mai caută !
...prostii

e limpede
că-i tulbure !

Ralu

de m-alergi
peste furtună,
eu te-alerg
pe după vânt ...
când dragostea noastră tună
noi.. nu scoatem un cuvânt

de mă legeni într-o parte
eu te legăn îndărăt,
te sorb vid, parte cu parte
şi din tine mă îmbăt ...

de mă ceri, cum nu se cere,
eu te cer până la cer ..
iubito cu tălpi de miere
şi cu buzele eter ...