s-a sinucis a mia poezie
nededicată ție,
pe țărmul unei urme șterse
în care mării îi este greu să se reverse ...
s-a dus, copil străin,
ca într-o rugă fără de amin...
ușor, ușor..spre altă doică,
purtând în urmă glasu-i frânt.. într-un ecou de scoică
Un comentariu:
Succes la Junimea noua! Macar la lansare sa ma inviti, ca spectator si "fire de artist" ce sunt, cica. Sigur vei gasi un critic literar bun sa-ti aprecieze ecourile din scoici.
Trimiteți un comentariu