în sfârşit, plouă
de la pământ la cer
şi se îneacă slava zeilor ascunşi
pe sub umbrele de eter
în simfonie surdă
şi solidaritate-nnourată
dezlănţuitele furtuni umanoide
inundă cerul roată
săracul om.. şi-atat
are o ultimă dorinţă, prima oară,
să-şi rupă Soarele din cer
şi să-l răsară ...
în noaptea lui
sub ploaia ochilor tăcuţi
pe curcubeie-ntoarse
încet coboară zei desculţi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu