e prea tarziu şi plouă,
iar stropii cad stângaci, ca vechi obsesii,
o lume nouă naşte o alta şi mai nouă
băltind între extazuri şi depresii
mi se lipesc de mine, adictiv, şi eul şi neeul
ca scurta moarte de eterna viaţă,
feluri imunde îmi revendică nucleul
iar ploia n-are ritm, ci gheaţă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu