azi, am stat în parc
pe aceeaşi bancă de lemn
şi, din nou, mi-am sculptat genunchii cu unghiile
sperând să dai un semn ...
dar tu eşti mai indiferentă
ca alte sute de picioare reci, banale
care, oricum văzute,
nu sunt ca ale tale ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
M-au dus versurile asta cu gandul la Galateea lui Stanescu.
Genunchii...
Multumesc!
Trimiteți un comentariu