Recurentă

când dormim
suntem
mai frumoşi
mai cuminţi,
şi mai albaştri
mai cuminţi
mai frumoşi
suntem
când dormim

Aşa a început mântuirea

inaugurarea Raiului nu are loc în cer ...
pe fundul mării au început pregătirile.
siluetele îngerilor spintecă adâncul
făcând loc Regelui care poartă pe cap
o cunună de corali

Bach se revărsă peste întinderea de ape
aprinzând trandafiri în candele minore
Dumnezeu, Gheizerul Suprem,
aruncă harul în larg;
aşa a început mânturirea !

Noe strigă din răsputeri
- Intrati în apă!
pescarii trag, de pe uscat, năvodul păcatoşilor
Moise îşi îmbie poporul sub ape..
uscatul, pustia, sunt amintiri negre

nimeni n-a ştiut că Cerul era sub noi,
iar Duhul lui Dumnezeu
se mişca pe deasupra apelor ...

Lira mea

zeii şi-au scăpat Lira în curtea mea
iar impactul a căscat Pămantul, cel puţin, o zare
eram în anotimpul întunericului
când fecioarele încă năşteau îngeri

pârloagă, aria mea,
a rodit preclasic
când am călcat pe Liră ...
ca în sânul lui Avraam

mi-am acordat fiinţa
printre bulgări şi coarde..
în sfârşit, pamântul de sub mine
şi-a adjudecat tălpile-mi sure

sunt bogat !
slavă Lirei

Alte întrebări

peste umăru-ţi de lapte
mi s-au ruginit salcâmii,
luna mi-a căzut din noapte
mutându-mi marginea lumii ...

ce îmi faci mie, iubită,
de îţi moţăi la picioare..
cu ce vorbe, cu ce mită
te răscumperi zilnic, oare ...?!

Ţărână şi imaginaţie

şi cine eşti tu,
oricare ai fi ?
eşti ţărână şi imaginaţie, omule !
viermii te visează o viaţă,
iar rădăcinile pomilor
rătăcesc în aşteptarea ta.
ţi-e frică de moarte...

crezul tău
seamană cu un sicriu gigant
pe care-l porţi pe umeri o viaţă ...
pentru ca, la sfârşit,
să ai unde trage ...
e tot ce ai
tot ce ţi-a rămas ca moştenire
ţi-e frică ...

şi mori liniştit
sau nu ...
lăsând cu limba de moarte
nimicuri
- acum -
ştiind
că toată viaţa...
ai alergat după o groapă

Vouă, proştilor

universul meu e
într-un picior
într-o ureche
într-o parte
într-o doară
întruna

vă scoate din sărite
din pepeni
din minţi
din casă
din lume
dintr-odată

pentru ca n-are chef
n-are pace
n-are tihnă
n-are linişte
n-are gust
şi nici stare,până nu scapă de voi ... proştilor !

Mântuirea lupilor

mântuirea lupilor se face în linişte ...
ce minune că m-ai smuls de lângă lupii necreştini..
căci eu, Doamne, de la bun început am ştiut că sunt o oaie ...

În timpul meu

orele mele durează
mai mult ca orele tale ...


sărută-mă, când vii,
şi mergi mai departe