sâmbătă, 16 aprilie 2011

Povestea lui


păcatul meu e singur
adânc în mine
nu ne potrivim
chiar dacă, uneori, ne atingem mâinile
marginea patului nostru
e marginea lumii
el iubește luna albă
eu soarele tâmp
i-am zis: prostule, tu ești un înger ...
ce cauți aici,
nu te mai iubește Dumnezeu ?
păcat de tine!
dar plângem împreună
aici ne potrivim
îl urăsc
îmi dă din cap că știe






Un comentariu:

Sorin M. spunea...

incantat de poem, Daniel :)
pacat de nepotrivire