Adam de înger

odată am fost înger, unul cochet, care zbura doar cu taxi
lui Dumnezeu îi era rușine cu mine 
dar mă iubea ca pe El însuși 
și îmi deconta libertățile

era teribil să cad din cer
sub bătăile crunte de aripi nedeschise vreodată
ale celorlalți
induși în fericire eternă 

plictisit de sideral 
și uimit de crepuscul 
am adormit adânc pe un Carpat 
iar taxiul s-a dus la Dumnezeu fără mine 

a fost o seara
apoi au fost mai multe
și prima dată când 
Dumnezeu și-a zis, zâmbind resemnat: Adam !