contraTimp

privesc timpul...
ca pe o moştenire nedorită
vinovat a toate,
în trecerea-i finită ...

TIMPUL, la MEREU

Ai început să te cunosc...
şi-am început să mă cunoşti...
şi-asa, actuali,
am devenit, din ce în ce, mai foşti

Tu m-ascundeai că te iubesc,
eu te-ascundeam că mă iubeşti...
când, într-o zi,
am fost fireşti

Acum, suntem al tău,
şi-al meu.
tot ce va fi şi va fi fost,
rămâne... TIMPUL nostru, la MEREU!



Scumpei mele Ralu... "La mulţi ani!"

Gânduri fără pereche

Într-o zi, ai venit la mine
cu o nouă pereche de gânduri
am tăcut...
că nu era bine,
mi-am dat seama încă din primele rânduri

şi tot ce mi-a rămas, după tine,
e uşa aceea putredă..., întotdeuna deschisă
de-al cărei prag zilnic împiedic
umbra-ţi nestinsă

iar..dacă vei trece-ntr-o zi pe la mine,
cu o veche pereche de gânduri...
voi şti că eşti tu...
încă din primele rânduri...!

La margine de sine...

Doamne, de ce mie...
când puteau fi alţi o mie...?!

eu, cel care nu vedea dincolo de-o singură culoare,
descopăr astăzi, mut, oroare...

ce lume,... şi ce nebună,
s-ajungi să te-ndoieşti de propriul adevăr, de propria minciună...!

tot ce-am crezut, ce am visat
să se traducă în demultul întâmplat...

iar eu..., ...eu cui ?!
acelaşi tuturor, acelaşi nimănui...

Îndrăgostitul închipuit

nu ne-am văzut demult...
de fapt, nu ne-am văzut nicioadată
am creionat, totuşi, un "2"
pe fiecare amintire inventată
stiu...
prima dată cand m-ai fi luat de braţ
eram singur
şi m-am plimbat, aşa..
mai bine de-o jumătate de viaţă...sau
... nu mai ştiu,
contează ...!?
visarea noastră încă e trează ...

Ce Te Legeni, Statule...

Ce te legeni, statule,
Fară faptă, făr' cuvânt
Cu legile la pamânt
-De ce nu m-aş legăna,
Dacă trecu vremea mea
Traiul scade, preţul creşte
Buzunaru-mi să'răceşte
Ei bat apa-n piua lungă
Românaşul mi-l alungă
Totul pare alandala
unde "iarna nu-i ca vara"
De ce , oare, să mai stau
Când nici păsări loc nu au...

DEPRESIE

astăzi sunt gazda unei vechi depresii...
înconjuraţi-mă...pericol de expresii

Perpetuum infantile

şi-acum alerg prin lanul de secară
desculţ, pe înserate...
copilul meu de-odinioară
îmi este-n libertate

la el, timpul dispare şi apare
iară lumina şi întunericul se-mbină...
uitând să îşî mai crească mare,
el cântă în grădină

oamenii l-au ştiut asa, de-o viaţă
şi trec pe langă el, întruna...
copilul meu, cu ambele mânuţe, se agaţă
de înc-o zi, şi-ncă de una...

Atemporală

N-am ştiut niciodată
căt timp face un om
de la maternitate la morgă...
şi nici n-am surprins, vreodată, viața
dintre un "La mulţi ani!", la pian
şi-un "Requem", la orgă

Am ştiut,totuşi...,
mai sigur ca niciodată,
că poţi muri o viaţă întreagă, netrăind clipa..
gonind vremea de mâine,
și nesocotind risipa...