Doamne, de ce mie...
când puteau fi alţi o mie...?!
eu, cel care nu vedea dincolo de-o singură culoare,
descopăr astăzi, mut, oroare...
ce lume,... şi ce nebună,
s-ajungi să te-ndoieşti de propriul adevăr, de propria minciună...!
tot ce-am crezut, ce am visat
să se traducă în demultul întâmplat...
iar eu..., ...eu cui ?!
acelaşi tuturor, acelaşi nimănui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu