şi-acum alerg prin lanul de secară
desculţ, pe înserate...
copilul meu de-odinioară
îmi este-n libertate
la el, timpul dispare şi apare
iară lumina şi întunericul se-mbină...
uitând să îşî mai crească mare,
el cântă în grădină
oamenii l-au ştiut asa, de-o viaţă
şi trec pe langă el, întruna...
copilul meu, cu ambele mânuţe, se agaţă
de înc-o zi, şi-ncă de una...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu