Râsu plânsu

nu mă-ntreba de ce plâng...
aflând, ai fi următorul credul !
să râd cu tine,
ţi-e şi mi-e destul ...

nu te surprindă felul meu de-a fi
e, uneori, la fel de ridicol ca un soare de ceară:
...plâng rece-arid,
râd ca o torenţială de vară...

nu te lua după alţii ca să mă cunoşti,
vei rătăci inutil şi - de fiecare dată - după o altă stafie...
să râdem, poate, ca-ntre proşti !
va fi destul mie şi ţie...

Ironie

când nu erai lângă mine
te visam multe dăţi
acum, că eşti,
am uitat cum arăţi ...

Mini - Logos

suntem creaţi din cuvinte...
contemporani în frază,
imperative statuare cu ţinere de minte,
umanizaţi la bază ...

mai mult ca perfect - omul ,cândva
prezentul simplu de acum...
conjugă eternitatea verbului a fi.. altcineva
în cer şi pe pământ.. precum

fiinţe cu prefix de Alfa şi Omega,
surprinse în Amin-uri şi fervoare,
evocă dimensiunile lui Mega..
unde Cuvântul e viaţă cu premeditare...

Refiinţă

de ziua mea
e ziua altcuiva,
de fiecare dată altul ...

în viaţa mea
voi fi un fost-ceva,
cum nimeni altul...

la moartea mea
îmi voi muri pe-altcineva,
oricare altul...

Fructul reoprit

eu sunt doar nopţi
iar tu, o fostă zi
în care, de două ori, au înflorit merii necopţi...
în arşiţe târzii

cum retrăiesc dulcea ruşine
a unui fost gând nud...
muşcând din mine
plăcerea unui gust de crud ...!

sunt simplu trecător...
singurătatea de a fi
cel care a copilărit fermecător
maturităţi de-o zi...

Algoritm

jumătăţi de oameni grăbiţi
aleargă să se întregească...
sunt geneze solidare
cu idealuri simplificate,
miros a pamînt fertil şi cugetă...

fataliste,
calculează râzând ultimele clipe de viaţă ..
şi, sfidând zidul necunoaşterii de dincolo,
îşi mumifică sinele în formă de cheie
sabotând întunericul
unui mormânt închis...

Introspecţie

îmi reorchestrez gândurile
în surdina unui interior care urlă
din omul vechi, noul, s-a hotărât să rupă rândurile
unui eu religios colectiv.. fără turlă

caut un Dumnezeu liber, autentic
nu o icoană făcătoare de minuni în franciză
caut un fel de Prieten..neidentic
interimarilor sanctificaţi în perioade de criză...

readun mâinile-acestea păgâne
într-o împreunare stângace,
mă rog în iertarea de ieri, în puterea de mâine,
căci ştiu...doar războind cu lumea, cu Dumnezeu fac pace...