vineri, 29 mai 2009

Râsu plânsu



nu mă-ntreba de ce plâng...
aflând, ai fi următorul credul !
să râd cu tine,
ţi-e şi mi-e destul ...

nu te surprindă felul meu de-a fi
e, uneori, la fel de ridicol ca un soare de ceară:
...plâng rece-arid,
râd ca o torenţială de vară...


nu te lua după alţii ca să mă cunoşti,
vei rătăci inutil şi - de fiecare dată - după o altă stafie...
să râdem, poate, ca-ntre proşti !
va fi destul mie şi ţie...



Niciun comentariu: