skip to main
|
skip to sidebar
miercuri, 5 august 2009
Astenie de probă
mi-e criză de tine..
îmi vine să râd pe spate;
cum ai putut să nu-mi faci una ca asta ?
tu erai la fel de perfectă, cum nimeni nu e,
m-am crezut în tine..
şi ...
în fine,
a greşi e omeneşte
aşa că:
te-am iertat pentru niciodată ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
.
.
Daniel Thomas Dobîrcianu
POEZII - creaţii proprii
- All Rights Reserved -
My Links
Link - BLOG de OPINIE
My Facebook
My Space
My hi5
Arhivă blog
►
2025
(1)
►
februarie
(1)
►
2024
(1)
►
aprilie
(1)
►
2023
(1)
►
octombrie
(1)
►
2021
(1)
►
ianuarie
(1)
►
2020
(1)
►
iulie
(1)
►
2019
(2)
►
noiembrie
(1)
►
iunie
(1)
►
2018
(1)
►
februarie
(1)
►
2017
(2)
►
mai
(2)
►
2014
(10)
►
decembrie
(1)
►
septembrie
(4)
►
aprilie
(1)
►
martie
(1)
►
ianuarie
(3)
►
2013
(8)
►
noiembrie
(1)
►
octombrie
(3)
►
iunie
(2)
►
martie
(1)
►
ianuarie
(1)
►
2012
(6)
►
octombrie
(2)
►
iunie
(2)
►
februarie
(1)
►
ianuarie
(1)
►
2011
(39)
►
noiembrie
(5)
►
octombrie
(3)
►
august
(2)
►
iunie
(2)
►
mai
(3)
►
aprilie
(5)
►
martie
(2)
►
februarie
(7)
►
ianuarie
(10)
►
2010
(90)
►
decembrie
(9)
►
noiembrie
(10)
►
octombrie
(11)
►
septembrie
(4)
►
august
(8)
►
iulie
(4)
►
iunie
(16)
►
mai
(6)
►
aprilie
(3)
►
martie
(8)
►
februarie
(3)
►
ianuarie
(8)
▼
2009
(73)
►
decembrie
(8)
►
noiembrie
(3)
►
octombrie
(2)
►
septembrie
(6)
▼
august
(10)
Odată, ca niciodată
Miniatură
Respiro
Te iubesc
Uitare
Universul meu
Timpurile noastre
Secvenţă
Sfânta sfinţenie
Astenie de probă
►
iulie
(6)
►
iunie
(6)
►
mai
(7)
►
aprilie
(12)
►
martie
(3)
►
februarie
(9)
►
ianuarie
(1)
►
2008
(2)
►
aprilie
(1)
►
februarie
(1)
Despre mine
D.T.D
Vizualizați profilul meu complet
online stats
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu