Adam de înger

odată am fost înger, unul cochet, care zbura doar cu taxi
lui Dumnezeu îi era rușine cu mine 
dar mă iubea ca pe El însuși 
și îmi deconta libertățile

era teribil să cad din cer
sub bătăile crunte de aripi nedeschise vreodată
ale celorlalți
induși în fericire eternă 

plictisit de sideral 
și uimit de crepuscul 
am adormit adânc pe un Carpat 
iar taxiul s-a dus la Dumnezeu fără mine 

a fost o seara
apoi au fost mai multe
și prima dată când 
Dumnezeu și-a zis, zâmbind resemnat: Adam ! 

Rugăciunea unui banal

pe cine cumperi, Doamne,
pentru că nu sunt de vânzare 
surd te ascult
relaxat în diformitatea mea

am obișnuit să fiu al Tău
până când
mi-ai muțit glasul
și l-ai înlocuit cu câteva clișee

pe cine convingi, Doamne,
mulți ar mima necredința mea
știind că la capătul acestei minciuni
îi așteaptă adevărul 

a cată oară îți mai arunci cerurile
în cursă oarbă a oamenilor
nu vezi ca ai creat o turmă de nenorociți 
gata să bată, să scuipe și să omoare pentru Tine?

nu te plictisi de mine, Doamne,
nu repeta greșeala mea 
uită-te spre fiecare sfârșit al zilelor mele 
și încheie-l în Tine

Bună, eu sunt Adam și sunt om

am ajuns
de râsul îngerilor
( muieri blonde
care fac naveta
pe banii enoriașilor )

săracul univers bogat
ce ironie
( cerul devine mai bogat
cu sărăntoci de rând
ca noi)

până și Dumnezeu face glume proaste
(uită-te la unii)

lumea asta fără pereche
creată cu o pereche
(arată că cineva nu știe să joace cărți, poate)


febra celor 1o porunci
e mai mult una musculară
(Moise a ridicat tablele legii
cel mult la rang de artă)

care sfârșit
când începutul e încă aproape
(Bună, sunt Adam
și am zis că nu gust lumea asta
dar Eva m-a convins că mere )

Nihil sine nihil

minune scrisă pe o parte
cu virgule și puncte moarte
om dialect primăvăratic
cuvânt în necuvânt ostatic

pâlcuri cu virgule de-o șchioapă
pe un picior de rai, pe altu-n groapă
vântoși la suflet răzbunători în filă
fosilizați la vracul de apoi din milă

cum ne suporti Doamne Mărite
când noi îți coacem zile fripte
mai dă-ne nouă astăzi o gură de Apocalipsă
de care de atâta vreme ducem lipsă

minune scrisă pe o parte
la coada rândului din Carte
om, oameni, omenire,
pom, poame, pomenire

Un copil al meu

4 luni și o zi
așteptate de-o viață
sunt primele cuvinte scrise
ale unui început de tată

mama ta s-a prins de mâinile Creatorului
în valsul zămislirii
și radiază în rotiri infinite
repetând pentru o minune

bine vei veni
copilul meu

Încrucișări

cei dragi nu mor ei trec mai departee o chestiune de timpsă-i ajungi
din liniștea casei lor înalță cruci îmbietoare de pace”Sssst, se doarme! ”nu poți să nu zâmbești recomandării
cum să nu ierte Dumnezeu atâta cumințenie ?