luni, 29 noiembrie 2010

Dublu recviem


de departe îmi văd moartea
ca pe o nebună
gonind
însărcinată
cu jumătate din mine

se târăște
cu pântecele-i mare
peste adânc
în ochii ei stinși
se-mbină recviemuri
nupțiale

te vreau
i-am zis
deși iubesc pe o alta
de-o viață
cimitirul cască maternități
nenăscuților
noștri

să mor
pe brațele tale reci
departe de soare
de crânguri
de ea
viața
amagire




Un comentariu:

Andrew spunea...

Superba imagine!