skip to main |
skip to sidebar
Ai fost odată iarnă
umerii tăi
coloși de zăpadă și umbră
mă fierb
sub pielea ta
aleargă caii sălbatici
spre un alt răsărit
și
fulguie
din amintiri
fecioarele boreale
smulg rădăcina iernii
și o sădesc în altul
primul strat
primul regret
și încă ninge ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu