e timpul
să nu ne mai rotim în jurul lumii
să liberăm
umbra centrifugă
ziduri
creste de alabastru
din noi să arcuiască
spre nemurire
câinii au sfâșiat regele
harpa lui David
e oarbă
aruncată în surdină
psalmi cronici
prăbușesc porțile Ierusalimului
și în jurul soarelui de sticlă
se primenește lumina
cântă, bunico
bătrânețea e departe
departe e și lumea
murirea ei
scandal în univers
pentru un petec de speranță
omenirile stau la coadă
dăruite
ființa își mătură trupul
și se retrage învârtind lumea
în jurul ei
ca pe un crez ermetic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu