avem atâtea în comun
și umblăm ca doi străini
eu nu pot sa te trag din cer
iar tu nu poți să mă înalți
îți văd picioarele
mâinile mele se întind ca pietrele înaintea lor
existențele noastre
surprind la finele lor
îmi cunoști umerii
privirile tale îi apasă
rătăcim în comun ...
( prin mine
coboară
ca să mă ridici )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu