câtă liniște în sufletul acesta gol
doar pașii câtorva suferințe
îi amintesc rezidența
resemnarea
stoarce din el
ultima picătură
timpul nu mai are răbdare
îl pierde în urmă
fereastra lui e deschisă
către nimic
vântul
da
singurul în stare să îl umple
cu încă un gol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu