Rutină

te construiesc
vis cu vis
până la mijlocul zilelor mele
dar noaptea te nărui

tu, os din oasele mele
și cântec din tihna mea ...
prăbușească-se odată cerul acesta
peste înălțimile noastre

ești doamna cu o mie de inimi de piatră
sub al cărei călcâi plâng tot atâtea ziduri
aștrii îți ascund goliciunea
ești primul zgârie-nori umanoid

te-ai supraetajat
în mine însumi
fiaro!
fiicele Babilonului te cântă

doar așa
ai reușit
să faci din mine
salahorul viselor