vineri, 25 februarie 2011

O sută de trepte


o sută de trepte și un singur motiv pentru a le urca

viața lui, gândi, era ca între etaje

niște etaje enorme care, mai degrabă, ar fi despărțit universuri

pași și gânduri mărunte

de ce gustul unei secunde de liniște îndepărtate,

al unei pânde spre salt?

o treaptă și încă o treaptă

senzația că scara urcă prin el îl îndemnă să se așeze

tot acolo mă duce

prostii!

cum să filozofezi, când etajele se comprimă în tine

ca sufletul strămutat într-o urmă de carne?!

la dracu,

lumea e făcută din trepte drepte și nedrepte

prezentul e dilatat și sună ca o simfonie dezacordată

cât incolor;

vastități de umbre ale sinelui

da, el era al nimănui

deși, în urmă cu mai puțin de cincizeci de trepte, fusese al lui

se ridică ritualic

din propria moarte

ultimul răsărit arată altfel




Niciun comentariu: